Cosmogonia incasa

Miturile cosmogonice vorbesc despre un creator suprem, care ieşind din lacul Titicaca s-a dus la Tiahuanaco, unde a creat soarele, luna şi stelele. După aceea, din piatră şi lut i-ar fi creat pe primii oameni, cărora le-a dat apoi şi un conducător. Zeul suprem a risipit apoi neamul omenesc prin grote, câmpii şi văi iar aceştia au devenit conducători de triburi. Creatorul suprem a pornit apoi prin ţară sub chipul unui moşneag, cu barbă lungă şi toiag, făcând cu el mai multe minuni. În cele din urmă a dispărut în mare.
Acest zeu creator a fost numit în ţinuturile muntoase Viracocha iar în părţile de şes Pachacamac, fiind reprezentat antropomorfic ca un om cu cap de jaguar, era zeul creator prin excelenţă. Uneori era confundat cu soarele. El i-ar fi creat pe oameni, dar şi pe zeii apelor, ai focului şi ai ploii. Soţia şi sora sa, Mama Cocha, ploaia şi apa, era reprezentată cu un vas cu apă şi zăpadă pe cap. Când Viracocha îi spărgea vasul atunci pe pământ se vărsa ploaia sau zăpada. Despre Viracocha se crede că s-ar fi născut din apele lacului Titicaca, fiind considerat demiurgul lumii, creând universul, lumea umană şi animală, după care a dispărut. El promite că va reveni cândva, la sfârşitul istoriei. Este aici o temă mesianică, care face din acest zeu o aşteptare şi un ţel.
Pachacamac este un alt zeu creator al universului, preluat din mitologia pre-incaşă a populaţiei chimu. Ulterior în timpul incaşilor el este identificat cu zeul Viracocha. Se pare că acestui zeu i se aduceau uneori chiar şi jertfe umane. Ca zeu civilizator el i-ar fi preschimbat pe oamenii dinaintea lor în jaguari şi maimuţe, creând o nouă rasă de oameni, pe care i-a învăţat meseriile şi artele.
Antropogonia Incasa - au existat în concepţia incaşilor patru mari ere, înainte de apariţia erei actuale. Într-o primă fază, zeii au trăit pe pământ; în a doua etapă au apărut pe pământ giganţii, după retragerea zeilor în cer; a treia eră este cea a oamenilor fără cultură; cea de a patra este cea a războinicilor; în fine, cea actuală este cea a incaşilor, care ar fi durat 300 de ani, fiind încheiată prin cucerirea spaniolilor.
În ceea ce priveşte crearea omului, mitologia incaşă ne relatează următoarele: Pachacamac, ca fiul soarelui şi al lunii, a creat bărbatul şi femeia. Dar pentru că posibilitatea de supravieţuire a fost aspră, bărbatul a murit de foame. Atunci femeia a cerut ajutor soarelui, care a acoperit-o cu razele sale şi ea a rămas însărcinată iar după 4 zile a născut. Pachacamac a furat copilul şi l-a tăiat în bucăţi, deoarece se certase cu Intip (soarele). Atunci soarele a creat din ombilicul copilului ucis un alt copil, pe Vichama, pe care l-a dat femeii. Pachacamac a ucis-o atunci pe mama copilului, pe care Vichama a reuşit să o învie. Ca să pedepsească pe acest zeu teluric, Vichama a dat foc recoltelor. La cererea lui Vichama, soarele lasă să cadă trei ouă pe pământ: unul de aur, altul de argint şi ultimul de aramă. Din oul de aur au ieşit nobilii, din cel de argint au ieşit femeile nobile iar din cel de aramă au ieşit oamenii de rând.